Balada unui suflet mic

Pune-ti o dorinta

ericuta — Thu, 27 Jan 2011 11:58:06 +0000

Mi-a zis mie un prieten(stie el cine) ca nimeni nu ma poate face sa aleg calea cea buna in viata,decat eu.Calea cea buna..dar oare ce inseamna de fapt calea cea buna,drumul perfect spre visele noastre..Si atunci am inteles ;nu exista o cale buna ori vreun drum perfect.Nu drumurile ne definesc ci alegerile noastre.Nu face un lucru doar pentru ca ti se impune mai mult sau mai putin sa-l faci..fa-l atunci cand esti pregatit sa-l faci,gaseste-ti un simbol al tau sa te inspire,sa vrei TU cu adevarat sa-l faci.Indiferent ca esti gras si vrei sa slabesti,ca ai fost parasit/a ,inselat sau abandonat.Ca ai prea multe haine de calcat ori ca mergi cu microbuzul la servicu.Ca esti paznic la o firma sau vanzator la o taraba de ziare.Ne cufundam in grijile si nimicurile unei zile si astfel incetul cu incetul uitam sa fim noi.Pune-ti o intrebare,citeste o carte,vezi un film sau asculta-ti piesa preferata.Intr-o buna zi,in timp ce ma grabeam sa cumpar o punga de fidea de la un magazinas din coltul bloculu,am asistat la o discutie incredibila.O femeie cam la varsta a treia statea lipita de tejghea privind in gol la produsele de curatenie.Vanzatoarea a intrebat-o (dupa ce abia o servise la un alt raion)daca mai doreste si altceva.Femeia i-a raspuns politicos ca-i multumeste pentru amabilitate dar ar dori sa mai stea un pic sa asculte ”acest minunat cantec”.Mentionez ca la difuzoarele radioului se auzea intr-o grandoare ”Sonata lunii” a lui Beethoven..Ce vreau sa spun este ca noi toti putem avea parte de putina fericire.Chiar si acea femeie obisnuita,bantuita probabil de grija a ce avea sa faca de mancare in acea zi,ori taximetristul din colt cu loganul al carei planetara bate pe stanga sau eu fata complicata cu vise mari putem rupe din fericirea si frumosul Raiului un coltisor,un minut,in orice zi ori clipa.Trebuie doar sa-ti pui o dorinta..

wild child..

ericuta — Mon, 24 Jan 2011 11:53:37 +0000

Timpul schimbării

La un bătrân călugăr, a venit într-o zi un tânăr pentru a se spovedi si a-i cere sfat. Din vorbă în vorbă, tânărul îi spuse:

-Părinte, sunt un om destul de rău. As vrea să mă schimb, dar nu pot. Am încercat să mă schimb dar nu am putut. Totusi eu sper că după ce voi mai creste, voi putea să mă schimb, nu-i asa?

-Nu, i-a răspuns bătrânul. Vino cu mine!

L-a dus pe tânăr în spatele chiliei, unde începea pădurea, si i-a spus:

-Vezi acest vlăstar?

-Da, părinte!

-Smulge-l!

Tânărul a scos brădutul imediat. Mergând mai departe, călugărul s-a oprit lângă un brădut ceva mai înalt, aproape cât un om.

-Acum scoate-l pe acesta.

S-a muncit băiatul cu pomisorul acela, dar cu putin efort a reusit până la urmă să-l scoată. Arătându-i un brad ceva mai mare, călugărul i-a spus:

-Smulge-l acum pe acela.

-Dar e destul de mare, nu pot singur.

- Du-te si mai cheamă pe cineva.

Întorcându-se cu încă 2 prieteni, au tras ce au tras de pom si, cu multă greutate, au reusit, în sfârsit, să-l scoată.

-Acum scoate-ti bradul cel falnic de acolo, le spuse călugărul.

-Părinte, dar acela e un copac mare si bătrân, cu rădăcini adânc înfipte în pământ. Nu am putea nicioadată să-l smulgem, chiar de-am fi si 100 de oameni.

-Acum vezi, fiule? Si apucăturile rele din suflet sunt la fel! Orice păcat pare la început inofensiv si fără mare importantă, dar, cu timpul, prinde rădăcini în fiinta omului, creste si pune stăpânire din ce în ce mai mult pe sufletul tău. Cât este încă mic, îl poti scoate si singur. Mai târziu vei avea nevoie de ajutor, dar fereste-te să lasi răul să ti se cuibărească adânc în suflet, căci atunci nimeni nu va mai putea să ti-l scoată. Nu amâna niciodată să-ti faci curătenie în viată mai târziu va fi mult mai greu.

“Degeaba tăiem crengile păcatului în afara noastră dacă în noi rămân rădăcinile. Acestea vor creste din nou.”(Sf.Grigorie Dialogul)

Femeia care avea prea multa dragoste de daruit..

ericuta — Sun, 09 Jan 2011 19:51:28 +0000

”Si-om spune toti ca lumea este-n NOI..si-om crede TOTI in vraja vietii si de vei vrea vreodata in OM sa crezi,deschide-ti ochii si-ai sa VEZI ..”(Bunica mea draga)

Exista un basm japonez care mi-e tare drag..Se numeste “Dragostea de mama” si suna cam asa: Se facea ca era odata in tinuturile Japoniei,intr-un satuc uitat de marii zei un copil.Dar nu era un copil oarecare.In urma cu mai bine de zece ani,in acelasi satuc in cimitirul indepartat o tanara copila fu ingropata.Nenorocirea fu si mai mare cu cat biata femeie se imbolnavise si pieri inainte de a da nastere pruncului ce-l purta in pantece.Un pic mai departe de locul cu pricina,doi batranei isi aveau magazinasul.Se pomenira intr-o seara cu luna plina cu femeie.Femeia nu le rosti,intinse mana si in mana avea doi galbeni.In schimbul galbenilor ea lua trei caramele si pleca lasand in urma un aer trist.Batranii se mirara,dar obositi fiind nu au dat importanta celor intamplate..Trecu o noapte,doua,trei femeia tot venea cu palmele ei reci si galbenii murdari.Urmatoarea seara mare-i fu mirarea batranului cand in loc de galbeni vazu ca femeia ii lasase doua frunze ruginii.Plin de manie,acesta isi spuse “nerecunoscatoare femeie,eu stau si muncesc pana la lasarea noptii iar ea vrea sa ma fure.voi pune eu mana pe ea” .Observa apoi ca femeia lasase urme.Urme de pamant galben argilos.Merse numai decat pe urmele lasate de biata femeie si apoi un gand i se ivi..”pamant galben-argilos nu gasesti la noi in sat,doar..doar in cimitir.” Batranul ajunse in cimitir unde zari un mormant proaspat sapat.Stia ca murise o tanara cu cateva zile in urma.Un scancet de copil il facu pe batran sa se cutremure.Privi in groapa si vazu pruncul strans in bratele fara de viata-i mame.Batranul fugi cat putu de repede la doctorul satului.Biata copila..isi folosi toti banutii cu care fusese ingropata dupa datina,sa-si hraneasca pruncul,iar cand nu a mai avut,aduna doua frunze ruginii..Chiar si dupa moartea sa,femeia incerca sa-si tina pruncul in viata.Asta-i dragostea de mama..Si asa m-am nascut eu povestea copilul celor din jurul lui,batrani sau copii,printi sau cersetori,straini sau apropiati,vietati sau OAMENI. “Si-om canta tot inainte draga DulceDeea.. ”

Un gand nauc..

ericuta — Sun, 02 Jan 2011 23:48:04 +0000

A fost odata ca niciodata..A fost odata o fata,si nu era una la parinti ori mandra intre stele,nu avea ca tata un imparat Rosu ori parul ca un lan de grau..Era o fata..cam complicata dupa parerea mea,mereu nerabdatoare,prea incapatanata si cu vise mari..Si intr- o buna zi se trezi ca prin minune si realiza ca timpul se scurge,da varsta ei s-a schimbat din nou si frica o cuprinse.Zana draga ,zana draga..srtiga ea tematoare,ce se intampla cu mine?Trupul mi se schimba,vocea mi se schimba,gandurile ma macina din ce in ce mai tare.Ma framant in tacere,ochii ma dor de-atatea rautati vazute,sufletul imi plange zana mea draga..zambesc cu mintea nu cu al meu suflet.Zana draga,of de-ai putea macar sa-mi raspunzi..Ma ratacesc in amintiri,nu-i prima oara.Drumul ales de mine,nu fu bun..cararea parcursa tare lunga si intortochiata a mai fost.Dar azi..azi mi-a fost mai greu ca oricand..Cararea mea intortochiata s-a transformat in labirint si fug si tot fug sperand ca voi ajunge acolo unde sufletul meu va rade din nou.Sunt singura,desi am familie,sunt trista desi zambesc..azi.. azi este ziua mea si ..mi-e indiferent.

Asa mi-e de dor de tine..

ericuta — Fri, 24 Dec 2010 14:16:16 +0000

Se spune ca nu incetam niciodata sa iubim o persoana,ci doar invatam sa traim fara ea..

Peretii

In coltul gri intunecat,te astept sa apari

Miresme dulci ale vechiului jar imi surad

Ce pot sa fac,of..suflet pierdut

Ma rog,si tot sper sa apari

Se-nvarte lumea-n jurul meu

Se-nvart peretii si lumea-n jurul lor…

Un mucegai morbid ma priveste ironic

Si coltul gri..fara muza se topeste..

Si doldora,jaratecul scoate un sunet

Peretii devin tot mai calzi

O caldura,pierduta a trupului tau..

Ma rog si tot speri sa apari…

Dar norii nu vor sa-mi raspunda,nicicum

Le-am spus si refuza strategic..

Au zis..”lasa ca trupul e dus in pamant

Tu cauti caldura pierduta? Of..muritoare

Caldura e-acolo in tine,in pereti,

In vocea mereu cugetata,

Te uita copila,e totul acolo

Ascuns in neantul de umbre

ce-ti mistuie gandul si noapte si zi

Lugubru dansand pe pereti..

Cum ai putut uita cercurile de foc

Cum de-ai lasat sa piara umbrele lor de pe pereti

De biata ta soba mila nu-ti fu deloc?

Normal ca peretii ti-s reci..

Tu lasa copila trecutul sa-nvie,nu frica e mosntrul din vis

Durerea si dorul nebun si subtil acestea ti-s crucile tale

Si faptul ca eu m-am stins..

Inchide doar ochii si in gand iti voi fii

Deschide portita batranei sobite,

Nu plange copila,caci nu am apus

Te rogi si tot speri sa apar,

Cand eu ti-s de fapt inainte..

Atinge peretii ,sunt calzi si din nou

Mirosul de fum te-nconjoara

In bratele mele un cuget inveti

Si focul arde mocnit fara griji

iar coltul tau gri e acum linistit.

Surade-mi copila..caci eu mi-s in tine

In lume,in pereti si in sufletu-ti cald

Te rogi si tot speri sa apar

Cand eu ti-s de fapt inainte..”

Bunicii mele dragi..

Fisa de 50 de bani..

ericuta — Fri, 24 Dec 2010 09:02:28 +0000

Se spune ca de Sfintele Sarbatori magia are loc si cu toti ar trebui sa fim mai buni..Eu nu vad decat frustrare in ajun de sarbatori.Si tot cam acelasi lucru simt.Scenariul anual al sarbatorilor incepe cu achizitia si aprovizionarea mai mult sau mai putin folositoare de alimente si alte obiecte de te miri ce-or face oamenii aia cu un capac de oala in ajun de Craciun..Acelesi priviri obosite stau la rand la unul din lanturile de hipermarketuri..unii mai “plini” de ei,altii mai modesti calculand cu grija bonurile de masa si asezand cu grija in raft fiecare lucru considerat de el nefolositor si pe care copilul neastamparat l-a pus in cos.Si e acea speta de oameni care ma dezgusta,aia “plini ” de ei care cerceteaza minutios ce a cumparat ala din fata lui si apoi vorbeste cu sotia/sotul de “cat de necugetat i se pare ca aia au cumparat carne tocata la 3,00 lei kg ” si isi tin nasurile pe sus admirand cu tarie produsele lor atat de corect selectionate..Da,mi-am luat un capac pentru tigaia mea wok cumparata anul trecut,si pe care am dat toata prima de Craciun.Si nu regret.Nu sunt eu cea care duc cosul ala plin si nevasta si copilul la masina,asez totul cu cea mai mare grija si apoi ma-ntorc triumfator sa pun cosul la loc,cu scopul de a-mi recupera nenorocita de fisa de 50 de bani..Asteptand taxiul m-a bufnit un ras dar un ras sinistru urmarind cu atentie cum au decurs lucrurile cu personajele mele..Si nu au fost singurii.Mai toti cei de speta aleasa,alearga jumatate de parcare pt a returna nenorocitul de cos..Dar pe ei nu-i vedeti?Pe cei imbracati uracios,cu haine ponosite care vor sa-ti sara in ajutor fiind-uti recunoscator ca l-ai ales pe el sa beneficieze de acea fisa?Si atunci unde e spiritul Craciunului?In porcul grasun de la rudele de la tara?Sau privitul la televizor in timp ce biata-ti nevasta se speteste sa framante 2 ore la cozonaci doar pt ca tu sa te simti ca la mama acasa?Parca trebuia sa fim mai buni..Sarmalele mele zac..Inca nu le-am pus la fiert.Voi face multe sarmale anul acesta.Si vor fi bune,la fel de bune sau poate chiar mai bune decat ale “fitosilor” de care va povesteam si asta pentru ca se vor bucura de ele si cativa oameni amarati pe care i-am intalnit la biserica din cartierul meu..Si poate si de 1,oo leu caci fisa de 50 bani am lasat-o in cos..

Emotie..

ericuta — Sat, 18 Dec 2010 17:49:35 +0000

“Iti promit ca-l voi aduce la Tine mereu,tot restul vietii mele..doar da-mi-l Doamne sanatos,sa fie bine,sa fie al meu..”Asa gandeam eu pe vremea cand copilul meu era pe cale de a se naste..De atunci,am cam uitat de El.Prinsa in valtoarea vietii,simt ca nu ma mai recunosc.Ce s-a intamplat cu mine,cu visele mele,cu inocenta mea?Ma regasesc in zambetul copilului meu..cu toate ca uneori reusesc sa-i stirp fericirea.Dar astazi,ceva special m-a adus mai aproape de mine,de trecut.Dumnezeu m-a cautat acasa..Am simtit o aura in jurul meu..si jena,rusine,teama,ironie,bucurie ca El a intrat in casa mea..de fapt era aici dintotdeauna,doar ca am cam uitat eu…

Macar o fapta buna..

ericuta — Thu, 16 Dec 2010 16:08:36 +0000

Cati dintre noi nu au fost macar odata impresionati de un film,o carte ori o persoana?Ei bine, it happend to me too..Prinsa in nimicurile unei zi de munca,cu sefi nervosi,colegi rautaciosi si o zi deprimanta inca de dimineata ,am fost marcata de vorbele unei colege..M-a intrebat daca nu observ nimic schimbat la ea..”Ai inceput sa tii post sau ce?”raspund eu ironic.Raspunsul ei a sunat cam asa: “Am inteles ca tot ceea ce fac imi influenteaza viata si viitorul.De accea m-am decis sa fac doar lucruri bune,sa gandesc pozitiv,sa ignor barfele si rautatile din jurul meu,sa creez o aura pozitiva in jurul meu si atunci tot binele se va intoarce spre mine” .. Ce am inteles eu din asta..Ca noi ne construim singuri soarta.E simplu.. e ca in filmul acela cu Kevin Spacey ”Pay it forward” (Da mai departe) Un copil se decide sa incerce sa schimbe lumea,trei persoane,trei fapte bune.La randul lor fiecare dintre acele trei persoane va trebui sa faca trei lucruri bune la trei persoane si tot asa..Ce simplu e sa dai unui cersetor un castron de mancare,ori sa mangai un suflet aflat in necaz..Eu m-am decis..Nu pot fi un om perfect..dar pot incerca sa fiu macar om..Cred ca biletul meu la urmatorul concert Tudor Gheorghe va trebui sa mai astepte,il pot asculta pe marele artist acasa,la micul meu notebook.Banutii astia o sa-i folosesc cum pot eu mai bine.Sunt sigura ca voi reusi sa daruiesc zambete..macar unei persoane daca nu la trei..

Sa vina ploaia dom’le..

ericuta — Wed, 10 Nov 2010 19:32:05 +0000

Nici eu nu ma credeam in stare a zice vreodata asa ceva..Dar am un motiv si e chiar plauzibil daca stai sa te gandesti.De cand a revenit soarele si vremea insorita,adica de vreo’ trei zile luuungi,vecinii mei nu fac altceva decat sa “lustruiasca” sindrelele canapelelor din fata blocului.Si pe cuvant daca m-ar deranja acest lucru daca n-ar fi discutiile alea inteminabile despre cum era pe vremuri,ce “oameni” mai erau ei candva pe vremea lui raposatu’;ori CA CARTOFII luati din colt de la tanti Gina,aia din sac erau pe juma’ putreziti,ca interfonul vecinilor de la V2 are sonerie de cantec si “ne” cam deranjeaza zgomotul…uff.Ce vina am eu ca stau la etajul 1,cu geamul din bucatarie mai tot timpul deschis(savurand mereu “ultima” mea tigara)?Sau ce vina au ei ca sunt pensionari intr-o tara de mult “moral pensionata” unde nu exista activitati care sa-i includa pe dragii mei vecini,nu exista nici macar fonduri sa-i ingroape d-apoi sa-i intretina sau sa zic asa ” a la prima tv” to entartain them.Asa ca am deschis si eu geamul din nou,mi-am luat talpasita si copilul “in spinare” si am fugit in parc unde batraneii mai cu “palarie pe cap” isi au colturile amenajate.Astfel am ajuns la aceasta concluzie SA VINA PLOAIA DOM’LE. E toamna si vreau sa simt asta.Vecinii mei vor stau in casa iar eu voi avea timp sa-mi pun pelteaua de gutui la borcane si sa savurez noua mea reteta de sfecla coapta,amestecata cu branzica si seminte de floarea soarelui pe-o felie de paine frumos rumenita..

Hello world!

ericuta — Sun, 31 Oct 2010 10:14:15 +0000

Welcome to WordPress.com. This is your first post. Edit or delete it and start blogging!